Add parallel Print Page Options

Când a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut sub altar(A) sufletele(B) celor ce fuseseră înjunghiaţi din pricina(C) Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturisirii(D) pe care o ţinuseră. 10 Ei strigau cu glas tare şi ziceau: „Până(E) când, Stăpâne, Tu, care(F) eşti sfânt şi adevărat, zăboveşti să(G) judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?” 11 Fiecăruia din ei i s-a dat o haină(H) albă şi i s-a spus să(I) se mai odihnească puţină vreme, până se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor, care aveau să fie omorâţi ca şi ei.

Read full chapter